Pages Navigation Menu

mai afli una-alta... :)

Categories Navigation Menu
Google+

Restaurant Centrul Vechi – “the Artist” (2)

Partea a doua a interviului (“the Artist”restaurant Centrul vechi):

 

– Poate ca o sa vi se para o intrebare prematura, dar cum vedeti o dezvoltare viitoare? Ce planuri aveti pentru pasul urmator?

Paul: Deocamdata, ceea ce ne dorim este sa fim din ce in ce mai buni in ceea ce facem. Sa continuam sa descoperim ceea ce ne ofera piata romaneasca, Vom continua sa schimbam meniul la fiecare 2-3 luni.

 

– Prin adaugare de mancaruri noi sau prin inlocuire?

Paul: Prin inlocuire. Meniul actual este deja al doilea de cand am deschis. Vom incerca mereu sa aflam care sunt cel mai bun vin, cele mai bune ingrediente, cea mai buna carne. Lucrurile astea se schimba de la un sezon la altul.

Mihaela: Hai sa spunem ca suntem inca intr-o perioada de proba, de tatonari… Inca incercam marea cu degetul. Inca mai descoperim surse din ce in ce mai bune pentru ingredientele pe care le folosim. Este totusi, de exemplu, prima iarna pe care o trecem in Romania. Ne putem da seama in ce masura putem avea continuitate in a ne aproviziona cu aceleasi produse. Am descoperit ca este posibil ca o saptamana sau doua sa nu gasim un anumit ingredient, un dovleac de exemplu. Iarna este foarte dificila pentru noi din acest punct de vedere. Cel putin pana aflam care sunt toate sursele posibile de aprovizionare. Cautam tot ce este mai bun pe piata romaneasca. Ne preocupa si dezvoltarea bucatariei din punctul de vedere al echipamentelor. Paul este un bun cunoscator al celor mai bune echipamente existente pe plan mondial, pentru ca a avut privilegiul de a lucra cu ele.

 

restaurant Centrul vechi -

Liquid Chocolate Bar

– Un vas de croaziere de lux?

Paul: Noi am lucrat pe cel mai mare iacht privat din lume. Este proprietatea a circa 100 de persoane, care au cumparat cate un apartament. Pretul unui apartament pe iachtul respectiv porneste de la 3 milioane de dolari. Un loc unic si foarte interesant.

 

– Deci oameni foarte bogati, cu dorinte si cerinte foarte mari.

Mihaela: Da. Desigur. Deocamdata, pentru viitorii, sa zicem, doi ani, ne dorim sa putem aduce mai multa diversitate in farfuriile clientilor si, in acelasi timp, sa continuam sa utilam bucataria cu cele mai bune echipamente existente in lume si sa gasim furnizori pentru cele mai bune ingrediente.

 

– Aveti planuri sa deschideti un al doilea restaurant?

Mihaela: Nuuu! Este prea curand sa ne gandim la asa ceva. Lucram la perfectionarea echipei. Paul nici nu poate lipsi din restaurant, asa incat nu ne punem problema sa mai deschidem un restaurant nou.

Paul: Principala noastra dorinta este sa facem treaba cat mai buna si sa consolidam echipa, in special cea de la bucatarie. Vom progresa, dar cu pasi marunti, unul dupa celalalt.

Mihaela: Nu vrem sa ne facem planuri nerealiste, pe care sa nu le putem indeplini. Nici nu intentionam sa devenim bogati peste noapte. Nu asta este scopul. Ne-am dorit sa avem libertatea sa facem ceva ce ne place si asta am reusit deja.

 

restaurant Centrul vechi -

Spicy Jumbo Prawns

– Daca faceti ce va face placere sa faceti, nu are cum sa mearga rau…

Mihaela: E o munca titanica. In perioada sarbatorilor ne-am luat o saptamana de vacanta, dar in restul timpului ziua de lucru incepe la 8 dimineata. Paul se ocupa dimineata de aprovizionare: carne, ierburi aromatice pe care prefera sa le aleaga singur, nu sa primeasca la bucatarie orice i se aduce.

Paul: Deocamdata sunt de parere ca, daca vrei ce e mai bun, trebuie sa alegi cu mana ta. Este mai multa munca, mai multa alergatura, dar iti ofera cele mai bune rezultate si o anumita flexibilitate. Daca vezi ca nu gasesti ceva ce cautai, poti sa te adaptezi si sa inlocuiesti cu altceva ce este disponibil pe piata. Daca din anumite motive obiective, date de lipsa unor ingrediente, nu pot oferi un anumit fel de mancare din meniu, ma pot gandi pe loc la o alternativa optima. Daca depinzi de o firma care iti livreaza la usa, te afecteaza orice lucru pe care nu ti l-au adus, fie pentru ca nu-l aveau, fie intarzie livrarea, fie ca au uitat sa ti-l aduca.

 

– Din fericire sunteti destul de tanar incat sa aveti energia necesara ca sa faceti asta

Mihaela: Asta este si motivul pentru care nu ne-am prelungit cu inca cinci ani contractele pe acel mega-iacht, dupa primii cinci in care am lucrat acolo. Ne-am gandit ca daca am ajuns la 33 de ani incepem sa avem ca optiuni posibile “acum” sau “niciodata”. Am preferat sa incepem acum, cat suntem tineri si creativi, sa facem ceva al nostru, folosind experienta acumulata pana acum.

 

– Peste 5 ani ati fi avut mai multi bani, dar nu ati mai fi avut aceeasi energie ca acum…

Paul: Mai este un avantaj al faptului ca aleg singur ingredientele pe care le cumpar: pot vedea ce anume gasesc permanent si ce anume doar sporadic. Eu sunt din Olanda. In Olanda nu se pune problema “sezonului”. Poti gasi orice, oricand. In Romania trebuie sa te inveti ca trebuie sa fii mai flexibil, in acord cu sezonul. La jobul de pe iaht am fost cam rasfatat. Orice doream, daca exista disponibil undeva, in orice colt al lumii, imi era adus in cel mai scurt timp.  Aici, in Romania, este si o buna experienta de relationare cu oamenii. Incep sa ne cunoasca, ne mai dau sfaturi, chiar ne mai si anticipeaza dorintele. Fie ca au citit undeva sau au aflat de la prieteni despre noi, sunt bucurosi sa ne ajute.

Mihaela: Asta este si un motiv pentru care am ales Romania. Este un loc cu potential si cu oameni dornici sa experimenteze.

Paul: Eu am fost in Romania, pentru prima data, in urma cu 5 sau 6 ani. Anul trecut, cand am revenit, am putut remarca o multime de schimbari. Bucurestiul este foarte cosmopolitan, dar devine din ce in ce mai bun. Acelasi lucru il pot spune si despre mancare. Tot orasul deja intra in secolul 21. In urma cu 5 ani, ceea ce facem noi probabil nu ar fi avut succesul de acum. Lucrurile s-au schimbat si s-au schimbat in bine.

 

– Apropo de ingrediente. Nu v-ati pus problema sa le aduceti, de exemplu, direct din Olanda sau din alta parte? E prea scump?

Paul: As putea, foarte usor, sa primesc saptamanal tot ce imi trebuie. Preturile insa aproape s-ar dubla. Mai e insa un alt aspect. Luand de aici, te adaptezi la sezon. Oamenii inca sunt obisnuiti cu notiunea de sezon. E sezonul vinetelor? Cumpara vinete din piata si le gatesc acasa. Cand vin la restaurant ei stiu ca, in decembrie, de exemplu, perele sunt de sezon, dar zmeura sau capsunele, nu.

Mihaela: Cred ca este si mai normal si mai bine sa folosim ceea ce este produs in Romania. Am observat ca in ultima vreme si marile lanturi de magazine subliniaza si promoveaza ce marfa este din Romania si cred ca este foarte bine asa. Nu are rost sa aducem din Olanda ce avem deja in tara, la calitate foarte buna.

Paul: Pana acum doua luni nici nu am stiut ca putem gasi trufe romanesti. Nici nu stiam ca exista asa ceva. Acum nici nu as mai cumpara trufe frantuzesti sau italienesti. Trufele negre romanesti sunt minunate si doar putine restaurante din Bucuresti am auzit sa le foloseasca.

 

restaurant Centrul vechi -

Spoon Tasting – pentru cine doreste sa guste din toate preparatele

– Lista mea de intrebari este epuizata. Ati dori sa mai adaugati ceva?

Mihaela: Cred ca am spus ce era de spus. E important sa indraznesti sa faci ceva. In urma cu 5 ani, cand l-am cunoscut pe Paul, nu aveam curajul sa mananc ceva ce nu stiam deja. Acum am devenit pasionata. Pentru ca am calatorit foarte mult, am fost si am mancat in multe restaurante din toata lumea, aproape tot ghidul Michelin si am constatat ca e o mare placere sa te si bucuri de mancare. Ca sa te saturi pe moment, poti sa-ti faci rapid o omleta sau niste cartofi prajiti. Ca sa te si bucuri, trebuie mult mai mult decat atat.

Paul: Este diferenta intre a fi satul si a fi satisfacut.

 

– Daca va vine, sa zicem, un client vegetarian? Ce ii oferiti?

Paul: Pregatesc ceva pe loc.In functie de cate feluri de mancare doreste, ii pregatesc ceva special. Unii ne anunta de cand fac rezervarea, dar daca nu am fost anuntati, tot ii putem servi cu ceva deosebit.

Mihaela: Incercam sa evitam cat mai mult sa spunem „ne pare rau, nu se poate…”

Paul: Oamenii vin aici pentru ca vor sa vina. De ce sa-i dezamagim? Daca putem face ceva pentru ei si, sa fim sinceri, aproape orice este posibil, atunci facem, in ideea sa se simta cat mai bine la noi.

 

– Despre bauturi ce puteti spune?

Paul: Am observat un lucru. Romanii vor vinuri romanesti. Iar strainii… tot vinuri romanesti. Avem si o selectie de vinuri straine, dar nu acelea sunt cele mai cerute. Am gasit si niste vinuri romanesti exceptionale.

 

– Recomandati clientilor ce vin se potriveste la felurile de mancare?

Paul: Noi facem recomandari. Am observat, insa, ca oamenii au si vinuri pe care le prefera. Stiu exact ce soi de vin vor.

Mihaela: In sala avem o persoana care se pricepe sa faca recomandarile potrivite pentru vinuri. In general, cei care cer recomandari sunt strainii, care iau primul contact cu vinurile romanesti.

Paul: Cu timpul, ca si in cazul bucatariei, oamenii vor invata ca vinul este si el un accesoriu care duce la imbunatatirea satisfactiei date de o mancare buna.

Mihaela: Asta ar fi situatia perfecta: mancare buna, cu vin bun si intr-un cadru placut. Lucram sa ajungem la perfectiune.

 

– Va multumesc pentru timpul acordat si va doresc mult succes in continuare.

Arata-le si prietenilor...Share on Facebook0Tweet about this on TwitterShare on Google+0Pin on Pinterest0Email this to someone
 
Tags: , , , ,

Leave a Comment