Pages Navigation Menu

mai afli una-alta... :)

Categories Navigation Menu
Google+

Restaurant Centrul Vechi – “the Artist”

Restaurant Centrul Vechi – “the Artist”

Astazi va prezint un restaurant  Centrul Vechi,  restaurantul “the Artist”, infiintat si condus de doi oameni foarte pasionati de ceea ce fac: Mihaela si Paul Oppenkamp. Si-au rupt o ora din pretiosul lor timp pentru un interviu, pe care vi-l prezint in continuare.

Inainte de asta as vrea sa va semnalez pregatirile facute pentru “LOVE and the ARTIST” care va avea loc, bineinteles, de Valentine’s Day, pe 14 februarie. Detaliile sunt pe pagina de Facebook.

Si acum interviul promis:

– In ce categorie ati incadra restaurantul „the Artist”?

Paul: E greu de incadrat intr-o categorie anume. Daca privim din punctul de vedere al bucatariei, este un restaurant modern. Tehnicile pe care le folosim sunt moderne. Doar pentru o mica parte dintre preparate utilizam metodele clasice, de baza. Ne place sa “rastalmacim” si sa dezvoltam tehnicile de preparare, avem si influente din gastronomia “moleculara” pe care le folosim pentru completarea felurilor de mancare si cu care sa surprindem clientii.

 

restaurant Centrul Vechi

Chef Paul Oppenkamp – Artistul din bucatarie

– Am vazut pe website-ul dumneavoastra cateva preparate cu un aspect… sa zicem aparte.

Paul: Da. Ne surprindem vizitatorii cu tot ceea ce inseamna miros, gust si aspectul preparatelor. De exemplu, supa de trufe are o aroma minunata, dar mirosul si modul in care o si prezentam surprind. Ne place sa asociem si un element de surpriza pentru vizitator.

 

– Urmatorul pas care este? Bucataria “atomica”?

Paul: Ne place sa facem ca mancarea sa ramana mancare. Lumea merge la restaurant pentru a se bucura de mancare buna. Vrem doar ca la noi sa se bucure si mai mult, prin surpriza si prin aromele pe care le combinam. De exemplu, carnea de vitel. Carne de vitel gasesti, intr-o forma sau alta, in orice restaurant. Noi facem ceva ce are mai multa textura, mai multa aroma si mai are si o “ambianta” deosebita si oamenii remarca surpriza, remarca grija si detaliile cu care a fost prelucrata acea carne de vitel. Nu mai este doar o bucata de carne in farfurie.

Mihaela: Da. In forma asta apeleaza la toate simturile. Am preferat sa nu facem un decor al restaurantului care sa distraga atentia de la obiectul principal, care este farfuria. Am numit restaurantul “the Artist” pentru ca, in spatele scenei, acolo unde oamenii muncesc in bucatarie, sunt multa arta si multa pasiune, creativitate dar si cunostinte si de aceea nu vrem sa servim doar ceva care se mananca, ci ceva ce poate fi apreciat si inainte de a fi gustat.

 

– Nu stiu nimic despre bucataria “moleculara”. Este ceva high-tech?

Paul: Este doar o extindere a functiunilor existente intr-o bucatarie moderna. Folosind tehnici moderne, ti se elibereaza orizontul de creatie. Poti crea continuu. Te opresti doar in momentul in care nu mai ai imaginatie. Este ceva fascinant…

 

– Deci e ca situatia unui pictor care are din ce in ce mai multe culori la indemana, pe paleta?

Mihaela: Da. Cam asa este. In Romania mai sunt destul de multi care cred ca, in bucataria moleculara, poti amesteca orice cu orice. Dar in bucatarie exista niste “legi” care trebuie respectate. Nu poti manca chiar orice combinatie. Este vorba de a adauga arome care se potrivesc, pentru a imbogati experienta degustarii. Bucataria moleculara se bazeaza, in mare masura, pe detalii. Trebuie sa stii ce arome sa potrivesti, prin incercari mai reusite sau nu.

 

– Si in final culorile, nu?

Paul: Da. Culorile, modul de prezentare in farfurie… Pentru mine asta inseamna dezvoltarea ca bucatar. Odata ce ai invatat totul despre bucatarie si tehnicile de gatit, este drumul prin care te poti dezvolta,iti poti imbogati cunostintele si poti fi mai creativ.

 

Restaurantul "the Artist" - design de interior

Restaurantul “the Artist” – design de interior in acelasi spirit “molecular”

– Care este conceptul care a stat la baza restaurantului?

Mihaela: Designul restaurantului a fost conceput ca sa se potriveasca mancarurilor. De fapt a fost viziunea lui Paul. Nu avem tipul de bucatarie deschisa, pentru ca spatiul nu permitea asa ceva. Am stabilit ca trebuie totusi sa existe o comunicatie intre bucatarie si client. Mesajele dinspre bucatarie spre client sunt transmise prin mancare iar informatia este transmisa de ospatar, dar exista si feluri de mancare care il aduc pe Chef in fata clientului. In special desertul. Avem un fel special de desert, sorbet de castraveti, care necesita tratarea cu azot lichid.

 

– Un preparat care necesita super-congelare?

Mihaela: Da. Si Paul este singura persoana care poate utiliza azotul lichid, astfel ca el vine la sfarsitul mesei, la desert, dand astfel oaspetilor posibilitatea de a se adresa direct lui. In acelasi concept avem echipa de ospatari care ofera clientilor detalii despre ingredientele din preparate.

Paul: Vrem ca oamenii sa inteleaga ce au in farfurie. In bucataria clasica, vezi ce ai in farfurie si deja stii daca iti place sau nu. Daca insa nu poti identifica ce este in farfurie, faptul ca ti se explica ce este si cum a fost preparat, te face sa capeti increderea sa mananci ceva ce altfel nu ai fi recunoscut.

 

– Ce imi puteti spune despre clientii restaurantului? Sunt in principal romani? Sau sunt in special expati si straini?

Paul: Mi se pare ca sunt din toate aceste categorii, in proportiile cele mai sanatoase. Si mai avem si oamenii care traiesc in Bucuresti, atat romani cat si expati, care vin din cele mai diverse motive: o masa de afaceri, altii pentru ocazii speciale… de genul “Este ziua sotiei mele si vreau sa-i fac o surpriza”. Important este ca oamenii sunt deschisi noilor experiente culinare si mai ales sunt multi cu o cultura gastronomica internationala.

Mihaela: In restaurant avem 40 de locuri, din care expuse permanent sunt doar 34. La ocazii speciale extindem capacitatea la 40, dar nu mai mult de atat. Noi am venit in Romania abia anul trecut, in luna mai. Abia acum aflam ce se spune in Romania, ce spun unii si altii despre bucataria moleculara. De ce ar fi fost dezvoltatorul acestei gastronomii, Ferran Adria, cotat 3 stele Michelin si Restaurantul El Bulli cel mai bun restaurant din lume 5 ani consecutivi daca ingredientele descoperite de el sunt daunatoare? Munca titanica pentru descoperirea de noi ingrediente ce revolutioneaza gastronomia este recunoscuta mondial.

 

– Cand ati deschis? Cu cateva luni in urma, nu?

Mihaela: Da. Am avut inaugurarea in septembrie. Dupa cum merg lucrurile, simt ca mergem in directia cea buna.

 

– Acum mai trebuie doar sa afle cat mai multa lume ca existati si ca faceti lucruri deosebite.

Mihaela: Am avut o reactie buna si din partea presei. Am beneficiat si de ajutorul unei bune echipe de marketing si PR care a stiut ce mesaje si unde sa promoveze.

Paul: Principalul factor de public-relations ramane clientul.  Nu vrem sa punem billboarduri in oras pe care sa ne laudam ca suntem cei mai buni. Vrem ca oamenii sa vina si sa experimenteze, ca apoi sa spuna si altora sau sa scrie pe un blog. Ei sunt cel mai bun PR, pentru ca ei cred in ceea ce facem noi.

Mihaela: Noi postam pe site si pe facebook imagini. Oamenii, cand vin, stiu oarecum la ce sa se astepte.

 

Cucumber Sorbet - faza initiala

Cucumber Sorbet – faza initiala

– Ce puteti sa-mi spuneti despre locatia aleasa? Va satisface? Este suficient de buna pentru ce v-ati propus?

Mihaela: Am cautat timp de cateva luni locul potrivit. Problema cea mai mare a fost sa gasim o locatie care sa aiba in apropiere si un spatiu de parcare. Centrul vechi are avantajul ca oamenii nu vin intr-un loc in care nu mai vad nimic in jur. Aici sunt multe restaurante, baruri si cafenele si este si multa animatie in mod permanent. Avem si doua parcari in apropiere.

 

– Pentru 40 de locuri, din fericire, nu va trebuie foarte multe locuri de parcare…

Paul: Are avantajul ca este in centrul orasului. Suntem chiar langa Calea Victoriei, unde sunt multe hoteluri si institutii de afaceri in care lucreaza atat romani cat si expati, si este si usor de ajuns cu un taxi. Pentru straini, Centrul Istoric este mentionat si recomandat in toate ghidurile turistice si constituie un punct de atractie.

Mihaela: Ceea ce ne-a convins, in final, ca am luat hotararea corecta este potrivirea de nume. Ne decisesem ca restaurantul sa se numeasca “the Artist”, pentru ca doream sa incurajam oamenii sa se concentreze pe ceea ce se intampla in farfuria lor, iar numele strazii este Tonitza, Pictor Nicolae Tonitza. Este si o cladire istorica, cu valoare arhitecturala.

 

– S-au potrivit, deci, o multime de elemente?

Mihaela: Da. Exact. Am avut de la inceput sentimentul ca am ales bine.

(continuarea interviului Restaurant Centrul vechi – “the Artist” o gasiti aici )

Arata-le si prietenilor...Share on Facebook0Tweet about this on TwitterShare on Google+0Pin on Pinterest0Email this to someone
 
Tags: , , , ,

Leave a Comment